A fost. Nu mai e. Stiu. Nu imi pare rau,dar totusi...

Ma pregatesk sa plek asa k nu am foarte mult timp sa ma gandesk la ce voi scrie. Vruiam doar sa precizez k astazi am vazut cum cad primii fulgi de nea. Priveam nostlagik pe fereastra si imi aduceam aminte de toate clipele petrecute impreuna, pt k Da, ink iti mai simt urmele buzelor tale pe gatul meu...ink imi doresk cu fervoare sa-ti mai simt pt ultima oara rasuflarea, sa-ti respir aerul. Si era atat de frumoas knd ma mangaiai...
Dacă te sărutam o dată, imi intorceai zece sărutări la loc şi nu eram lacomă după ele pentru că mi le dădeai din belşug.
Cu fiecare fulg ce cadea Revedeam frenetica noastră bucurie de viaţă cu surasul ei nepotolit- Si, desprinsă de realitate, suradeam trecutului...
Insa s-a terminat ACUM! Privim catre viitor luand cu noi doar simple amintiri. Rămai cu bine, dragul meu!
Totusi, Multumesk fulgilor de nea k mi-au adus aminte de tine, k m-au facut sa visez iar.. chiar dk in mintea mea simtamintele erau plecate, aruncate, fara ca macar sa-mi pese.
[de la ea pt el]

si poate exista loc de schimbari...

In fiecare an e la fel... De ce sarbatorile devin atat de comerciale?...De ce tuturor le pasa doar de cadouri?...De ce nu incercam sa simtim cu adevarat aceasta sarbatoare atat de pura si de frumoasa?!..astia suntem noi, oamenii?
In afara acestui lucru sunt dezamagita si de cadoul meu de Craciun. Chiar dk am zis k nu m-ar interesa, totusi as prefera sa primesk ceva simbolik din partea parintilor, ceva cumparat de ei. Nu vreau bani. (puteti intelege asta???)... Ink sunt un copil, am doar 15 ani. M-as bucura enorm sa gasesk sub brad un cadou din partea voastra...Pot sa sper k anul asta va fi diferit ? Ca v-ati gandit ce m-ar face cu adevarat fericita?

...

In oceanul asta de probleme si griji indiferenta e o barca!Trag, dau drumul, inspir, expir, retraiesk toate visele de knd eram copil ; nu tineam nimik in mine, aveam ochii plansi. Moolta ura se aduna akm in pumnii stransi.... :

Ça se voit dans mes yeux...

In ultimul timp am fost atat de bulversata de schimbarile care s-au petrecut in viata mea, incat am hotarat sa le ignor.Sa trec pur si simplu pe langa ele, eventual sa inchid ochii si sa ma strecor si sa ma prefac ca nu s-au petrecut. Am reusit. Aproximativ 3 zile. M-am complacut intr-o situatie nu tocmai ok pentru mine si pentru cum eram eu candva. Imi aduc aminte cand eram in generala si imi doream atat de mult sa intru in Lazar. Cata ambitie, cat am invatat, cat am sperat, ce m-am bucurat. Akm nu mai e nimik care sa ma motiveze..poate simplul fapt k ma aflu intr-o clasa de copii kre isi dedica mai tot timpul studiului. in fine.. akm orkm totul e diferit. Insa am invatat sa comun si sa ma integrez in orice grup. kred. Am unii colegii cu care am aceleasi preocupari si cu care ma inteleg bn si e Ok..:x insa am prieteni care din fericire nu ezita sa-mi redea starea de beatitudine ori de cate ori ma las coplesita de probleme.