asa sau altfel?

Urasc lumea asta superficialaaaaa. Da, o urasc! Desi dk ma gandesc mai bine , poate e mai bine sa fii asa. Esti mai linistit, lipsit de probleme si ganduri. trecut, prezent , viitor? cuvintele astea exista in vocabularul acelor oameni doar pt k inca mai exista niste idioti kre mai pot sa nu uite, sa traiasca momentu si sa spere. NU stiu dk e rau sau bine sa fii ca ei. Tot ce stiu este k eu nu pot sa fiu deloc asa. Ma macina fiecare cuvant rostit kre mi se pare mie k nu ar fi trebuit spus, am grija sa le arat celor la care tin cat inseamna pentru mine, sunt loiala, am grija sa nu-mi dezamagesc prietenii, sunt gata oricand sa ii ajut pe cei din jurul meu, sunt dispusa sa ma sacrific pe mine in favoarea celorlalti. Si pentru ce? Inutil. Asta este concluzia la care am ajuns. Insa nu kred k ma pot schimba, nici pe mine, dar nici pe cei din jurul meu. Ce ar trebui sa fac?!
Un alt lucru care ma macina de cateva zile este legat tot de felul de a fi al oamenilor. Unii stiu sa iti zambeasca de fiecare data, sa te faca sa te simti important pentru el, si sa te linguseasca (mai pe romaneste: sa te pupe-n cur)... Eu ii consider pe acesti oameni ipocriti. Insa din nou incep sa cred k au foarte mult de castigat, si ca in principiu toate acele lucruri pe kre le fac, le aduc beneficii. Oamenii sunt naivi si se lasa usor pacaliti , e de ajuns sa le spui cat de buni sunt (chiar dk tu nu crezi deloc lucrul acela) si deja ii "ai la picioare". Insa eu NU pot si NU pot sa fac ceea ce nu simt. Eu spun totul direct si exact parea mea adevarata, fara modificari. Pentru lucru asta bineinteles, nu sunt atata de placuta ca ceilalti. Putini sunt oamenii care apreciaza onestitatea si nu iau dovezile de sinceritate ca o slabiciune demna de luat in ras. Dar nu am ce face, asa sunt eu. Si din nou spun k nu o sa ma schimb pentru altii, pentru k in primul rand nu pot. Desi uneori imi doresc asta...

azi.

Sper sa vii. Sigur o sa vii. Ahh, si cata incredere am in mine. Sper sa nu ma dezamagesti. De mult asteptam clipa asta. Poate nu mai esti la fel cum te-am cunoscut, dar vreau sa ma conving singura de ceea ce esti akm. Sper sa ma ajuti. Insa nu despre tine vroiam sa vorbesc, tu esti doar - speranta.
Deci, ziua de azi. Plictisitoare, monotona, etc. Dar importanta in acelasi timp. Azi am realizat k si eu pot sa ma insel:)). Stiu k pare inimaginabil, dar eu pana acum aveam impresia k mereu am dreptate, tocmai pentru k nu a fst nimic care sa ma convinga de contrariu.
Ca orice om, mai mereu imi dau cu parerea asupra celorlalti. Pe multi ii admir, si incerc sa invat de la ei, insa pe multi ii si desconsider, datorita actiunilor lor. Cert este ca ar trebui sa analizez mult mai bine lucrurile si sa nu ma pripesc in a-mi forma o viziune asupra unor persoane fara sa incerc sa le cunosc cu adevarat.
Am mai spus-o si ma repet. Cei de la care nu ma asteptam rand pe rand ma surprind in mod placut, iar oamenii de la care am pretentii reusesc sa ma dezamageasca. De ce cu o persoana pe care o cunosc de "1 zi" am vorbit lucruri despre viata si moarte, si de ce cu cei care ii consider "prieteni" vorbesc doar kkt-uri cotidiene?!...

Sick of it all...or...

Incep prin a-mi exprima regretul cu privire la faptul ca nu am mai postat de mult pe acest blog, dar pur si simplu nu am putut scrie. Prea multe deodata!


1. DEZAMAGIRI-Odinioara simteam k am multi prieteni alaturi. Mda,prietenii. Cei care iti fac viata mai usoara, cei care ar trebui sa fie alaturi de tine neconditionat, chiar si atunci knd ai facut ceva rau. Dar toate astea tind sa cred k sunt povesti. Toti sunt niste prefacuti. Azi sunt cu tine,maine sunt cu altii.- depinde de interes. Ahh, mi se face sila!


2.Totusi mai exista o sansa... - Lasand la o parte acei "prieteni" kre m-au dezamagit, exista si persoane pe care pur si simplu le ador. Pot vorbi cu ele oricand si orice. Si cel mai important este ca pot completa perfect lipsa celorlalti! Stii cat conteaza pentru mine acele momente knd sunt cu voi? Cand radem cu pofta sau rememoram cele mai frumoase momente din viata noastra? Depind de voi...



3. Si a trecut si clasa a-9-a. Intr-o oarecare masura mi-a placut. Lucruri noi! Si bune si rele. Oameni noi! Si falsi si de incredere. Nu stiu daca acest prag trecut m-a invatat ceva sau daca v-a ramane in mintea mea ca o amintire placuta, dar am invatat sa iau totul asa cum e. Sa nu ma mai chinui sa schimb si sa sper la mai mult.



4.Am devenit altcineva?! Nu! sunt aceasi. doar k n-am chef sa ma complac decat in lucrurile in care consider eu ca merita. De ce sa facem ceva doar pentru a fi facut daca nu simtim asta? Nu mai vreau sa regret nimic. Nu mai vreau sa imi reprosez nimic. Vreau sa fiu impacata cu mine insumi. Daca eu as actiona intr-un anumit fel doar ca sa multumesc pe altii, atunci ce pretentii as mai putea sa am? Prefer sa raman cu principiile mele. N-ai cum sa ma schimbi!



5.Vrei popularitate? ahh? Ma amuzi! Dar ce-i drept tre' sa recunosc k ti-a iesit de minune. Ramai tu cu prietenii tai (aia multi) si sa vedem cine iti va fi alaturi atunci knd vei avea nevoie! Prefer sa stau deoparte...